Paharul cu lapte

Suntem la micul dejun, un sandvis si un pahar cu lapte pe masa.

– Mami, tu stii ce sunt istorioarele?

– Spune-mi tu.

– Sunt niste povestioare care te alinta. Uite, de exemplu, eu acum iti voi citi dintr-o carte imaginara o poveste care te va alinta.

Deschide cu gesturi teatrale copertile unei carti inexistente si, negasind pe loc nicio poveste cunoscuta, roteste cercetator ochii prin bucatarie si apoi se preface ca citeste paginile de aer, transformand concretul cel mai banal intr-un mic basm ad-hoc:

A fost odata un imparat care toata ziua bea numai apa. Si intr-o zi, parintii lui i-au dat un pahar de laptic, pentru ca el sa nu mai bea numai apa. Sfarsit!!!”

Si ma priveste razand in hohote, pentru ca nimic nu este mai incantator si mai motivant pentru ea, decat permanentul proces de creatie si de metamorfoza a realitatii, de la cel mai banal pana la cel mai plin de esenta palier al ei.

Anunțuri

Un gând despre „Paharul cu lapte

  1. tataia Petrica spune:

    Basmul acesta l-am auzit mai de mult,insa imparatul nu bause niciodata apa,si pe patul de moarte a cerut un pahar cu apa.Si a spus ca daca stia ca e asa de buna nu ar fi baut niciodata vin.Simbolistica lui Veronica vede mai profund.”Laptele” din povestioara ei este”dialogul matern” care ne alinta toata viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s