pepofonia

Nici nu mai tin minte cand, poate anul trecut sau poate chiar mai demult, i-am atras atentia la o cacofonie, evident in ideea de a o invata sa se exprime corect.

– Dar ce este aceea o cacofonie? a  intrebat atunci. / – E asa, atunci cand in vorbirea noastra se apropie niste sunete care impreuna nu suna bine deloc, nu sunt armonioase si nu ne place sa le auzim, de pilda un „ca” langa un alt „ca” (si i-am dat cateva exemple) – ai inteles? / – Da. (Iubesc „da”-ul ei, este atat de real si de sincer, atat de pur si atat de profund!) / – Cine este da-ul lui mama? / –  Eeeu!

Revenind la prezent, azi ma invarteam prin bucatarie cand i-am zis la un moment dat: „Vera, stai si tu pe perna pana iti pregatesc cina, te rog.” A stat un pic pe ganduri, cu ochii sfredelind intelesurile ca o rasnita. Si din memoria intotdeauna pregatita de accesare, la care se adauga plusul de creativitate si originalitate specifica, a zis razand ghidusa:

Mami, asta este o pepofonie, pe perna… Cum ar mai fi si pe perdea, pe pepene, pe perete, pe Penucky. Si rade in cascade de cristal, fericita si amuzata realmente, ca de fiecare data cand are ocazia sa-si foloseasca inteligenta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s