oac-oac, poezia cu brotacul

Mama mea ii spune: Vera, hai sa spunem poezia aceea cu brotacul, o mai tii minte? „Un brotac prost si mic sare-n lac, baldabac: oac!”

Da, o tin minte, zice. Dar mai bine inventez eu alta poezie cu brotacul… Maaamiiii, te rog, eu inventez si tu scrii, bine? Si se aseaza la dictat, sfredelind aerul cu priviri cautatoare de inspiratie si mutand, bineinteles personajul principal de la persoana a treia la persoana intai, caci identificarea cu eroii creatiilor ei este una dintre cheile de bolta ale stilului ei personal.

Poezia cu brotacul

Oac-oac sunt brotacul carui(a) ii place sa se joace

Sunt intr-o zi insorita oac-oac-oac

Eu stau pe pamant langa doua fire de iarba

oac-oac-oac-oac-oac

Eu acuma sar in lac, acuma, eu acum o sa fac oac-oac-oac

ma balacesc in apa oac-oac

oac-oac-oac-oac-oac

ma intalnesc acuma cu parintii mei

Sfarsit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s