Mainile mele prind alte maini

De foarte multi ani nu am mai nimerit un loc pentru vacanta atat de pe placul nostru si atat de neplacut pentru majoritatea turistilor. N-as fi putut spera sa gasesc in Jupiter (sau in orice alta statiune, inafara de 2 mai sau Vama) o plaja atat de salbatica si lipsita de efectele cosmetizante si artificiale ale marketingului. In fiecare zi coboram din hotel direct pe nisipul aspru al unui mic golfulet neamenajat, marginit de stabilopozi, diguri si pietre enorme de care se sparg valurile si pe care domiciliaza nestingheriti zeci de pescarusi. Nu e aglomerat deloc, caci oamenii nu au niciun lux inspre care sa se inghesuie. In apa sunt bolovani care te cam inteapa, iarba de mare nu e curatata (dar apa este limpede, minunata). Vanzarea de produse pe plaja se reduce la glasul pesimist, aproape soptit al unei tiganci care incearca zadarnic sa vanda niste parfumuri contrafacute. Parca are si farmecul ei, in toata zadarnicia demersului comercial. O simplitate, o modestie de sfarsit de sezon care ne incanta in loc sa ne frustreze. Din balconul nostru de la etajul 7 vedem imensitatea marii si uneori seara, o luna ireal de portocalie. Este perfect. (Desigur, am putea sa mergem cinci minute pana la plaja turistica, sa ne calcam pe calcaie cu ceilalti, sa ne luptam pentru un sezlong mai aproape de mare, sa ne enervam ca se vorbeste tare si urat, sa fim serviti ca niste stapani si totusi sa gasim ca multe chestii sunt „inadmisibile, draga!”, etc. Dar ce sa facem, ne sacrificam si ramanem pe insula miraculoasa a sansei noastre).

Pe plaja, Vera traieste intr-o continua poveste. Pentru castelele ei de nisip exista milioane de scoici, exagerat de multe pentru turisti, dar minunate si foarte functionale pentru noi. Mickey si Minnie traiesc si construiesc scenarii incantatoare. Unul se ascunde in timp ce celalalt ii construieste un edificiu regal, ornat cu pietre si carcase sparte de scoici. Intotdeauna castelele reprezinta o surpriza pentru cineva care nu are voie sa vada ce i se pregateste decat la final, cand, zarind deodata darul urias, se va bucura cu o bucurie nemaintalnita iar Vera va exprima in locul lui aceasta stare. Rasul si cantecele ei rasuna pana in adancul bulboanelor de la baza digului. Fericirea ei solara ne tine intr-o stare de plutire si zambet. E vacanta.

Desenele si poeziile si-au restrans putin aria, insa nu de tot. Ieri a compus o poezie superba (o s-o scriu imediat) si a facut un desen pentru unchiul meu Ion Titoiu, la care vom merge in vizita sambata. Este foarte fericita si dispusa cam la tot ce i se propune (bineinteles daca i se explica foarte bine acest „tot”). Tom a plimbat-o cu hidrobicicleta iar tataia Petrica sta tot timpul la dispozitia micutei sirene. Briza este incredibila, mirosul de sare si alge ne intra terapeutic in plamani si in suflete. Nicio manea nu strapunge strigatele pescarusilor si fosnetul spumei albe de mare. O barca dezafectata si uitata pe mal subliniaza veritabilitatea acestui decor parasit de lume.

Ieri stand pe prosopul cu Mickey (evident), dupa ce facuse o baie in mare, Vera a luat in brate colacul in forma de crab si a inceput sa-si recite gandurile (si pe alocuri sa le cante).

Mainile mele prind alte maini; chiar si mainile tale!

Mainile mele prind alte maini; si ale lui tati.

Mainile mele prind alte maini

Chiar si-ale lui Veronica, Veronica, Veronica,

Mainile mele prind alte maini; chiar si-ale lui mami.

Mama lui Veronica, Veronicaaaa

Sfarsit.

Anunțuri

Un gând despre „Mainile mele prind alte maini

  1. tataia Petrica spune:

    Am simtit cea mai mare bucurie in ziua cand am implinit 67 de ani si Veronica s-a orit putin din constructia castelului si cu minutele ei le palmuia pe ale mele si exclama fericita „mainile mele prind alte maini chiar si mainile tale”……….
    Cred ca numai „mana” puternica a lui Dumnezeu poate sa-i dea atata ingeniozitate spontana intre obiectele ce o inconjoara si starea ei sufleteasca.
    Cum sa nu fie deosebita fata de ceilalti copii,cand ea „boteaza” pietrele slefuite de la temelia castelului si le compara cu „joisticurile” sufletelor ce-i slefuiesc personalitatea ei?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s