a fi sau a nu fi… amuzant

Glumele nu au pentru Vera o logica suficient de limpede pentru a se putea amuza.
„Ce poti sa tii fara sa-ti folosesti mainile? Respiratia.”
Hmmm, cum adica sa-ti tii respiratia?!
Pai, sa nu mai respiri pentru un timp, sa nu-ti mai folosesti nasucul.
Dar de ce?!
Lasa, e doar o gluma, cand vei mai creste, vei putea intelege mai bine aceste lucruri…
Gandeste cateva clipe si concluzioneaza:
Am inteles, este mai mult o gluma decat o greseala si este amuzanta, dar pentru copiii care sunt mai mari.
Si se intoarce cu chef si cu familiaritate securizanta catre jocurile de perspicacitate, labirinturi si cuvinte incrucisate.

Amuzamentul insa nu lipseste nici pe departe din reactiile ei. Doar ca se manifesta in alte arii de inteligenta, in alte situatii, in alt fel de a gandi.
Azi de pilda, a facut un desen-capcana in care existau tot felul de „simboluri” legate de Minnie Mouse. Copaci cu coroana in forma capului cu fundita si urechi rotunde, litere „M” ascunse abil prin locuri subtile, numele Minnie scris circular pe o umbrela, etc. Dupa ce a terminat de desenat mi-a zis, insufletita: mami, am inventat acest desen ca un joc si tu trebuie sa faci asa: te uiti la desen si cand gasesti ceva care sa iti aminteasca de Minnie, strigi: Minnie!!!
Am luat plansa in brate si am inceput sa strig conform indicatiilor, aratand cu degetul deconspirator simbolurile ascunse: Minnie! Minnie! Minnie! Minnie! Minnie! Minnie! Minnie!

Ei bine, nu cred ca pot descrie cascadele de ras provocate de acest joc, inventat de ea. Ritmul „ascutit si neobisnuit” al „vocii ei de Asperger” irumpe intr-un manunchi de tonuri, ca niste artificii pline de culoare si stralucire care pot aduce bucurie oricarui suflet martor.
Veronica se distreaza, rade, hohoteste. Da. Dar nu la glume, asa cum sunt ele intelese de ceilalti. „Glume” pentru Vera sunt repetitiile prinse intr-un sens anume, ruperile unor lanturi algoritmice, fragmentarile de logica – dar cu grija, ca pe o muchie de cutit, caci aceleasi lucruri o pot face si sa rada dar si sa se supere (dar de ce zici asa?? este o greseala! de ce ai zis asa??!).

„De ce are girafa gatul lung? Ca sa-i ajunga la cap.”
Te priveste cu nelamurire agera, cercetand logica:
Ce inseamna sa ii ajunga gatul la cap?!
Sunt cuvintele spuse intr-o alta maniera Vera. Sunt glume. Au un subinteles.
Dar explica-mi.
Uite, aici este capul si aici este corpul. Vezi ce mare e distanta?
Da.
Eh, desi este ceva foarte normal ca girafa sa aiba gatul foarte lung, gluma spune ca motivul este altul: sa se ajunga de aici pana aici. Ai inteles?
Da.
Nu ti se pare amuzant?
Mda…….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s