hanoracul „Minnie se gandeste la Mickey”

I-am cumparat ieri din piata un hanorac rosu. Avea pe el lipit chipul lui Minnie Mouse si de aceea nu am stat pe ganduri. In timp ce plateam la casa si doamna vanzatoare il impacheta regulamentar, am observat ca pe buzunarul din fata scria cu litere mari de tipar MICKEY. Ah, m-am gandit, asta este o greseala care nu numai ca nu va trece neobservata de Vera, ci va genera debusolari care o vor determina sa respinga hanoracul, ca pe un lucru lipsit de logica si deci nefolositor.
Drumul pana la gradinita il fac pe jos prin „paduras” (Vera numeste asa cartierul cu multi copaci, de la padure + oras) si de aceea am avut timp o jumatate de ora sa ma gandesc la un fel „eficient” de a pune problema pentru ca hanoracul sa fie acceptat si apreciat la „adevarata valoare”, dat fiind imprimeul cu unul dintre personajele marcante ale vietii ei.

Mi-am propus sa ma folosesc de dragostea ei pentru ghicitori si exercitii logice si in consecinta a fost cam asa:
– Vera fii atenta, ti-a luat mami un hanorac rosu, este cu Minnie dar mai are ceva, un fel de mica surpriza, ai vrea sa stii care?
– Ce surpriza??? Imi poti arata hanoracul, mami? a zis nerabdatoare.
– Pe acest hanorac, sub poza lui Minnie este scris ceva ce te las pe tine sa ghicesti. Am sa-ti dau un singur indiciu: este un nume care reprezinta ceea ce gandeste Minnie in momentul in care sta cu capul in palme pe hanoracul tau. Este gandul lui Minnie. La cine crezi ca se gandeste ea?
– La Mickey!! a strigat jucausa iar eu am rasuflat usurata, considerand problema rezolvata.

Pentru ca ieri inca mai era soare afara iar frunzele ne ofereau un spectacol divin (amandoua iubim „iarba drumurilor”), nu ne-am mai urcat in 253 ci am pornit-o inapoi tot prin paduras, impreuna. Am dat telefonul de rigoare lui tati si apoi… agale prin feeria de culori.

– Mami, crezi ca poti sa imi dai acest hanorac maine la gradinita?
– Bineinteles.
– Mmmm…. dar mami, m-am razgandit. As vrea sa il iau mai bine la cursul de arta in ziua de dupa ziua de maine, cand este vineri.
– Bine, iubita mea, asa facem.

Este o dovada ca ii place bluza; de cand merge la art-terapie Vera are aceasta idee, ca la „cursul de arta” se imbraca artistic. Nu conteaza hainele in sine, ele raman cele obisnuite – dar tine la principiul de a puncta ziua terapiei prin arta cu ceva aparte, un element, un amanunt, un pandantiv, o bluzita noua, un elastic de par cu Mickey, orice. Faptul ca il vrea vineri e un mare certificat de valoare, ceea ce este chiar amuzant si induiosator, caci bluza in sine este ieftina, comuna si „gresita”. Calitatea insa este masurata cu barometrul starilor ei psihice, astfel incat nu as schimba acest hanorac „cu poveste” pe niciun articol de firma, pe nimic in lume.

– Dar mami, am o problema.
– Care este problema ta, iubito?
– Cand vom merge la cursul de arta, doamna Ana va vedea si ea nu va sti de ce este desenata Minnie si acolo, pe buzunar, scrie Mickey… (ingrijorare).
– Mmmm, zic. Si ce facem? Gaseste tu o solutie.
– Eu zic sa scriem cu o carioca pe bluza asa: MINNIE SE GANDESTE LA… (MICKEY).
– E minunata ideea ta, iubita lu’ mami. Dar carioca se va sterge la spalat, stii?…
– Atunci stiu!!! Vei coase tu cu o ata de culoare care sa se asorteze cu cuvantul MICKEY. Ai grija, sa nu fie rosie, ca sa nu se confunde cu culoarea hanoracului, da?
– Bine, Vera, asa o sa faca mami.

Zis si facut 🙂
Am cusut cu ata de papiota neagra niste litere inegale, tremurate si subtiri dar in ciuda felului total-necomercial in care arata, aceste litere asigura bucuria incontestabila a fetitei mele. Acum doamna Ana nu va mai fi pusa in dificultatea de a nu intelege „tarasenia” de pe bluza rosie si „artistica”… Nici nu mai este nevoie sa spun de ce iubesc acest biet hanorac care nu mai este doar o haina ieftina si trecatoare, ci parte integranta din istoria si magia copilului meu.

MINNIE SE GANDESTE LA MICKEY

Anunțuri

Un gând despre „hanoracul „Minnie se gandeste la Mickey”

  1. tataia Petrica spune:

    Citind dialogul tau cu Vera, simt o bucurie pentru ca sufletele voastre merg in tandem.Mi-am adus aminte de o carte a unui doctor care spunea ca traim vremuri grele si ca parintii din toata lumea se simt pierduti pentru ca nu stiu sa cucereasca sufletului copilului Mi-am notat cele sapte pacate capitale ale educatiei:
    1. A corecta în public
    2. A exprima autoritatea cu agresivitate
    3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
    4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
    5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
    6. A nu te ţine de cuvânt
    7. A distruge speranţa şi visele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s