univers in holul unui cabinet de terapie

In holul unui cabinet de terapie pentru copii se afla intotdeauna, ghemuiti in angoasele si ingrijorarile lor, parintii. In timp ce terapeutii opereaza pe cord deschis suflete si comportamente, tinand in mainile lor arterele si venele naturii umane, cativa parinti stau pe scaunele impersonale mestecandu-si fiecare dupa caz, istoria plina de noduri.

Ma gandesc de multe ori cum Dostoievski si-ar exersa aici cu brio arhicunoscuta-i profunzime de geniu in surprinderea frescelor psiho-sociale. Ce demoni, ce lupte si eforturi interioare, ce truda de a inota fara colac de salvare in vartejurile amenintatoare ale unor realitati implacabile. Ce cautari de sine si ce efort de a pune problemele si identitatea copilului tau inaintea propriei tale identitati care, de cele mai multe ori, este complicata, labirintica, grea si „contagioasa”.

O mama care si-a adus aici fetita datorita comportamentului razgaiat si agresiv, ajunge incet-incet la concluzia ca ea insasi este cea care are mai multa nevoie de terapie, deoarece divortul si apoi noua relatie cu un alt barbat reprezinta o poveste care probabil legitimeaza revolta si interiorizarea unui copil debusolat. Este un caz fericit, as spune, caci mi se pare un curaj perfect laudabil (si rar) sa poti recunoaste atunci cand deciziile si actiunile tale sunt responsabile pentru ceea ce traieste copilul tau si cand pleci la drum pentru a repara acest lucru.

O alta mamica imi marturiseste ca este imposibil sa spuna adevarul despre sindromul copilului ei, astfel incat o mare parte de energie si-o consuma sa mascheze „numele” zimtilor comportamentali ai fiului fata de invatatoare, fata de colegi ba chiar si fata de proprii ei parinti, bunicii copilului (pentru ca nu ar intelege). „E complicat” imi zice. Si inteleg, inteleg prea bine aceste lucruri… dar in acelasi timp imi este clar, o data in plus, ca pana sa facem lucruri concrete in sprijinul unui copil cu tulburari, ne trezim neputinciosi in fata propriilor noastre limite, poate adevaratii dusmani ai echilibrului nostru.

Taticul unui alt baietel absolut adorabil pare ca vine la terapie pentru a colectiona intr-un mod insistent aliati care sa-i confirme dreptatea, pozitia de razboi, autoritatea, ego-ul. Un zid de beton armat in fata caruia sufletul copilului pare o floare ofilita, secatuit de orice nectar necesar unei existente normale… Sa pedepsim, domnule, altfel nu se poate, sa luptam pe frontul familiei si sa castigam! Strang din dinti cu o revolta surda si inteleg de ce nu am devenit terapeut, desi mi-am dorit asta cu atata ardoare in trecut. Mi-ar fi fost greu sa nu imi sangerez pumnii in aceste ziduri grele in incercarea de a le distruge. Mi-ar fi fost imposibil sa traiesc cu tristetea de a le vedea impaclirea si lipsa de rezonanta.

Mamica unui alt baiat care are „problema” de a fi „prea destept” (cu un exces de autoritate) se lupta cu etichetarile gresite din scoli, cu lipsa de bunavointa, cu lipsa de har si de bun simt a unei societati din pacate insuficient pregatita pentru cei „speciali”. Nimeni nu ii poate pansa aceasta rana, a existentei intr-o lume egoista si bolnava. Numai ea stie cat de greu ajungi sa zambesti dar si cat de mangaietoare este intensitatea unui astfel de zambet rar si castigat prin travaliul neintrerupt. Rezonez puternic la povestea ei.

Totusi, cand plec de acolo, o tin de mana pe Vera si nu stiu de ce, dar simt ca sunt pe drumul bun. In ciuda greutatilor, sunt multumita. Un singur lucru extraordinar simt ca am reusit sa fac in viata: sa-mi trec sinele intortocheat si ranit pe locul doi. Mi-am vindecat mare parte dintre confuziile si indoielile trecute, iar pe cele care inca mai apar le imping intr-un plan secund, in capitolul zadarniciilor.
De-abia dupa ce m-am dezintoxicat de vechile orgolii si ipocrizii, demonii au plecat si in locul lor au inceput sa apara oameni, maini intinse catre mine si speranta.

Anunțuri

Un gând despre „univers in holul unui cabinet de terapie

  1. tataia Petrica spune:

    In acest univers al „durerilor” descris inegalabil de Dostoievski acum 150 de ani in operele sale profetice, el a fost un precursor al unor idei moderne. Se spune despre el că este părintele existențialismului, în special în Însemnări din subterană, volum descris de Walter Kaufmann drept „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”.
    Unul din cele 12 principii ale existentialismului este „Angajarea”adica „ Omul înseamnă libertate; pentru a-și construi viața, el trebuie să opteze, să aleagă în permanență, să se angajeze în raport cu destinul său și cu al celorlalți. Alegerea fiind o necesitate (faptul de a nu alege constituie, de asemenea, o alegere), este preferabilă alegerea conștientă, angajarea într-un destin personal alături de ceilalți.”
    Dumnezeu nu ne obliga ne da dreptul de alegere.In ce priveste educarea unui copil Dumnezeu in proverbe 22:6 spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea”
    Referitor la responsabilitatea parintilor in efeseni 6:4 spune:”Si voi parintilor nu intaratati la manie pe copii vostri, ci cresteti-i in mustrarea si invatatura Domnului”
    Responsabilitatile de tata ,de mama si de copil sunt diferite si impartite, insa daca parintii nu-si invata copii despre credinta,pocainta,botez si despre darul Duhului Sfant, pacatul va fi asupra capetelor parintilor.
    Atitudinea este angoasa care ne tulbura sufletul.Noi toti suntem precum o bijuterie pretiosi si unici, mergem prin viata pretinzand ca persoane necunoscatoare sa ne aprecieze.Numai specialistul „Isus” cunoaste adevarata noastra valoare.De aceea nu accepta ca viata sa-ti nege asta.Gandindu-ne la adevarata noastra valoare, sa invatam sa apreciem „pietrele noastre pretioase”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s