Text despre cum arată somnul nostru

Somnul este cineva care are mâinile lungi, picioarele scurte,

capul rotund ca un cerc perfect și ochii, nasul și gura mici.

Există două somnuri identice pe care scrie pe frunțile lor:

somn – mamă și somn – Veronică.

Și somnul cu mâinile poate atinge și din depărtare oamenii.

Pe fereastră ajunge mâna la ei.

Sfârșit.

Mos Craciun

Sa-l astept pe Mos Craciun 

Ca eu am un suflet bun

Mos Craciun de ce nu vine?

Nu mai pot s-astept, nu mai am rabdare.

 

Bradul de, bradul de, bradul de Craciun

Mos Craciun si tu acum, 

vino daca vrei sa afli ce.

Mos Craciun, Mos Craciun

Mos Craciun, Mos Craciun,

Si acuma ce vei face?

Ce cadou imi dai? Hei!

 

Acum, acum si Mos Craciun

Bradul meu ce frumos e

Eu l-am umplut cu globulete

Si luminate de lumini

Beteala multa argintie,

dar si una cu Mickey Mouse

Numele meu e Veronica.

 

Dar ce-o fi? Dar ce-o fi?

Mos Craciun, hai acum, ce faci?

Daca este bradul meu

Vreau sa-l vezi, eu nu te vad

Dar Doamne-Doamne te vede!

 

As vrea sa vii sa te vad

As vrea sa vii sa te vad

Chiar acum, 

Ho ho ho ho ho…!

Mickey colinde de Craciun

Christmas tree, Christmas tree

Mickey goes to skate and skiing

And now to go it for everyone

Christmas tree, Christmas tree

Is for everyone.

And now to go skate and skiing

Christmas tree, Christmas tree

Christmas tree, Christmas tree

Is for everyone.

 

Minnie, Minnie, hello

Donald, Donald, hello

Where is Minnie? Where is Donald?

Look at left, look at right

Look up and down

Oh, Donald makes me long

And Minnie makes me long,

Short, short, short again!

Minnie and Donald not not long.

Suflete pereche

In mana dreapta exista un suflet,

Este sufletul care vroia sa-si gaseasca un alt suflet.

Si se intalnea cu o iubire care era in mana stanga.

– Nu sunt un suflet, sunt iubire, spuse iubirea. 

– Ma duc sa caut un suflet. Nu te iubesc, iubireo.

Ai mainile mari, ai ochii urati, ai vocea pierduta.

Eu am voce, iubireo!

Iar sufletul gasi o mana stanga in care era tot un suflet, 

nu era iubire.

Si ei dansara in pereche 

si plecara in padure.

Rugaciunea mea multumita

„Inger-ingerasul meu ce mi te-a dat Dumnezeu

Totdeauna fii cu mine si ma-nvata sa fac bine

Eu sunt mic, Tu fa-ma mare

Eu sunt slab, Tu fa-ma tare

In tot locul ma-nsoteste si de rele ma pazeste

Amin.”

 

Doamne-Doamne, sa-i spui lui Mos Craciun

Sa imi dea pe 25 decembrie cadouri

Sa ii spui si ca sunt cuminte

dar sa ii si multumesti de faptul ca sunt cuminte.

Si acum Tu Doamne-Doamne

Si acum tu Mos Craciun

Vorbiti unul cu altul

Si spuneti ce doriti despre Mos Craciun si despre mine.

Amin.

 

Hii, uite flori!

Ho ho ho, ma iubesti 

arunca zarul 2!

Zarul e-aruncat la 2!

Ce bine, eu vad o floricica rosie

Hii! Si inca o floare galbena, albastra,

inca una rosie, inca una albastra,

si una verde!

Nu exista flori verzi,

Dar eu mi-am imaginat o floare verde

in drumul meu.

Hii! Cea mai mare si cea mai colorata floare

Am gasit-o, a aparut!

Ia uite, un trandafir intr-o inimioara-

N-am mai vazut asa ceva!

Hii! ia uite, un delfin in niste valuri!

I love Mos Craciun!

Prietenii lucrători din atelierul de la Club

Mickey stă la Club și venea Donald la el,
Iata-l auzeam pe Pluto, auzeam lătratul lui:
Ham-ham-ham-ham-ham-ham-ham.
Iată că venise și el, mă bucur că vine Daisy.
O, ce bine, a venit Goofy!
Vine Minnie, toți prietenii-s la mine.

Donald e înalt, Minnie e-acrobată,
Goofy este doctor, Mickey e fotbalist,
Iar Pluto avea o zgarda de explorator.
Toată lumea era câte ceva, înafară de Daisy.
Iar Daisy se gândea să fie șoferul unei mașini.

Daisy mergea cu mașina, Minnie făcea acrobații,
Mickey juca fotbal, Pluto explora,
Donald se lungea și Goofy consulta pe cei bolnavi.

”Vrum-vrum” făcu Daisy,
Minnie făcea: mână dreaptă-fundă-mână stângă-picioare-
mână dreaptă-fundă-mână stângă-picioare.
Mickey era atent să nu apere portarul și să fie gol:
”Goool! Am dat goool!” spuse Mickey.
Pluto mergea să vadă foarte multe lucruri
și explorase foarte multe lucruri.
Donald spunea: ”O data lung, o data scurt”,
Daisy era bolnavă și Goofy o consulta.

Sfârșit.

de Crăciun, ticurile se duc acasă la ele

Nu cred că ar fi putut exista o terapie mai eficientă și mai potrivită pentru Vera, așa cum este dramaterapia. Mai mult chiar decât terapia prin celelate arte (desen, pictura, modelaj, dans, etc) această metodă o ajută de două ori: o dată lucrează subtil cu micile ei dezechilibre, întărindu-i puterea de a-și gestiona tulburările și în același timp o fascinează, o motivează și o susține în creația ei. Dramaterapia este un cadru ideal pentru poveștile Veronicăi, un motor pentru nesfârșita ei imaginație dar și un prilej grozav pentru deprinderea normalității (în sensul bun, de echilibru) prin căile cele mai dezirabile, pe drumul cel mai scurt către inima ei.

Orice mică propunere din partea unui adult se transformă într-un scenariu propriu, cu amprenta autentică a interiorității ei. E fascinată de joc pană dincolo de limita la care este *comod* oamenilor mari de lângă ea. Viața este o piesă nesfârșită (și încăpățânată) de teatru.
Urcatul scărilor, traversatul străzii, așteptarea autobuzului în stație, îmbrăcatul hainelor, micul dejun, prânzul sau cina, răspunsul la întrebările simple, toate aceste banalități se transferă de cele mai multe ori într-o scenă imaginară, într-un joc, într-o creație cu personaje, într-o idee novatoare, într-un spațiu magic cu marionete, păpușari, prințese și zâne, așezați cu toții într-o ordine frumoasă și invariabil manifestându-și fericirea.

Poate părea de necrezut, dar până și durerile ei devin de multe ori o joacă distractivă. Chiar astăzi de pildă m-a uimit peste măsură când, după o porție de paste cu brânză devorată cu mare pofta (mmm, dar este chiar foaaarte bună!!), s-a întins pe pat anunțându-mă că o doare burtica, a zăcut un pic și pe urmă a zis: *Mami am inventat un joc. Tu stai lângă mine aici pe pernă și mă mângâi așa cu mâna pe burtică mult, mult, mult și când nimerești locul dureros eu zic: STOOOP!*. În timp ce palmele mele desenau cercuri de energie pe burtica bolnavioară, fetița mea râdea în hohote: *STOOOP! STOOOOP! Exact acolo mă doare, de jur împrejurul buricului, maaami! Ai nimeriiit durereaaa!!!*. Durerea, adică acel personaj simpatic care mda, e adevărat, îi dă o senzație neplăcută, însă numai ca parte temporara a jocului ei. Căci *va trece în curand… mă mai doare puțin și gata…*.

Acestea fiind spuse, este evident de ce Ana Mintici a ales sa lucreze cu ticurile Veronicăi lăsându-le să devină niște eroi de poveste. Acum Vera se joacă *voluntar* cu ele, modelându-le ca pe o plastilină în palmele conștiinței, primindu-le uneori în vizită și alungându-le încet, încet acasă la ele… pentru că uite, se apropie Moș Crăciun al ticurilor care trebuie neapărat sa le găsească acolo.

Iată și povestea terapeutică a Veronicăi, superbă și plină de simboluri nu foarte ușor accesibile, dar asta deja nu mai reprezintă o noutate din partea Verei…

Ajunul Crăciunului (poveste jucata)

Cu o zi înainte de Craciun, Veronica vrea să lase ticurile să plece la ele acasă.
Eroul Ver o ajută pe Veronica să le lase să plece.
Sunt 4 ticuri: ticul de la guriță este cel mai fetiță și el este o jucărie roz cu litere.
Ticul de la năsuc este o jucărie ren cu năsuc mare. Și la ochișori sunt două ticuri-băieței.
La ochiul drept este un tic zgârietor care este o jucărie-arici. El face cel mai rău feței (o zgârie).
La ochiul stâng este un tic pufos care este un cățeluș care mângâie ochiul.
Toate ticurile stau pe o pernă care este fața Veronicăi.
Eroul Ver se decide să vorbească cu ticurile ca să le întrebe dacă s-au decis să plece că e Ajunul Crăciunului.
Acum ticurile plecară și Veronica spuse: *Eu mă transform în eroul VER! Cât timp au fost ticurile la mine, casa lui Ver era în mine. Acum Ver o să locuiască lângă căsuțele ticurilor ca să le păzească.*
Și a venit dimineața. Și Moșul a adus cadourile și Veronica se schimbă din pijamale frumoase în hăinuțe de zi. Și merge la brad să vadă cadoul de la Moș Crăciun. Găsește desenul cu Mickey și Minnie desenat de Moș Crăciun și se duce cu el la mami ca să i-l arate. Mami este o păpușă-mireasă sub care Veronica a ascuns o păpușă-doctor ca să fie mai mare, pentru că mami este mai mare decât Veronica. Și Veronica a rugat-o pe mami să-i descrie desenul și apoi și-a imaginat cum Moșul a pregătit în timpul nopții cadoul și cum a fost drumul lui către casa Veronicăi.

Cantec pentru Moș Crăciun

Moș Crăciun a nins
Peste Căciula ta
Cum este cu cizma ta
Chiar că s-a stricat acum
Dar este într-un coș de castane.
La la la la la la la
La la la la la la la
La la la la la la la
La la la la la la la.

Cizma ți s-a reparat
Tot cu coșul de castane
Ai o față preafrumoasă
A nins pe căciula ta
La la la la la la la
La la la la la la la.

Tu acuma Moș Crăciun
Ce zâmbet caraghios ai
Mie îmi place chiar așa!
Dar căciula e frumoasă
Chiar așa cu roșu
Moș Craciun, fața ta
Mie-mi place foarte mult,
Aș vrea să te vad!
La la la la la la la
La la la la la la la
La la la la la la la
La la la la la la la.

Mickey deghizat în tine
Vine cu săniuța lui
Are căciulă frumoasă
La fel sunt și cizmele
La la la la la la la
La la la la la la la
La la la la la la la.

În sfârșit primim cadouri
Mickey deghizat în tine
Are o față preafrumoasă
Chiar așa ca Moș Crăciun!
La la la la la la la
La la la la la la la.

Joc: Daisy stă acasă; Pluto și Goofy stau lângă casă

Goofy era greșitorul și Pluto era corectorul. 

Goofy spunea: Daisy e îmbrăcată în roz. Minnie e îmbrăcată în roșu. Mickey are pantofi portocalii. Pluto e portocaliu. Donald are dungi albe și eu am bluză roșie.

Iar Pluto spunea: Daisy este îmbrăcată în mov. Minnie este îmbrăcată în roz. Mickey are pantofi galbeni. Eu sunt galben, Donald are dungi galbene iar Goofy are bluză portocalie.

Joc: Copacul luminos al visului

Goofy pune un postament lângă Club. Și acuma pune un buton pe care când apeși, luminează. Pe postament el pune un copac în care să se formeze culorile. Apoi, pune o lumină magică.
Vine Mickey și îl întrebă pe Goofy:
– Goofy, cine a construit copacul acesta care luminează colorat?
– Eu am construit, Mickey!
Goofy apăsă pe buton și copacul lumina și în roșu. El apăsase din buton și albastru și verde, oranj, galben. Goofy apăsase pe buton și indigo și violet. Goofy apăsase pe buton și verde-albastru. Frunzele copacului străluceau ca și curcubeul.
Și apoi Mickey și Goofy apăsaseră pe buton și copacul strălucea în alte trei culori.
Goofy apăsase pe buton ca să se facă lumina în foarte multe culori ale curcubeului: roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet.
Mickey și Goofy simțeau nevoie să stea în copac printre frunzele luminoase. Si apoi, prietenii făceau și ei călătorie în copac, pentru a străluci mai bine.
Dar lumina magică era defectă, pentru că nu mai era magică.
Și era acum doar în albastru ca să vină Donald. Apoi în oranj și galben, ca să vină Pluto. Și acum în indigo și violet, ca să vină Daisy. Și acum în culoare cu un pic de roz ca să vină Minnie. Și apoi, din nou în toate culorile!
Și prietenii îi visaseră pe Mickey și Goofy cum se jucaseră împreună. Iar copacul era ca un fel de norișor de vis (tărâmul visului) și ziua era ca un fel de noapte în care prietenii dormeau.

Sus in casa lui Craciun

Sus in casa lui Mos Craciun
Cine mai e acolo?
E un alt Mos indraznet
Care stie daca are cadourile
Pe care le-am pus eu in scrisoare.

Sus in casa lui Mos Craciun
Este inca un Mos
Ghici ghicitoarea mea – cantec
Cine-i mosul de langa Mos Craciun?

El arata ca Mos Craciun
Are haine de Craciun
Barba alba si mare
Si ochii maro
ca o tulpina de copac.

Si se cheama Mos?…