fragmente de sindrom

– mami, sunt gata de culcare, vii te rog langa mine?

– vin in doua minute.

– bine. doua minute inseamna de doua ori saizeci de secunde, deci eu incep sa numar…

(dupa aproximativ un minut)

– sunt gata, Vera, am terminat ce aveam de facut.

– dar mami, nu s-au terminat inca cele doua minute… de ce-ai venit mai repede decat ai spus ca vii?

Anunțuri

10 gânduri despre „fragmente de sindrom

  1. petre spune:

    Incearca sa inversezi rolurile.Sa fie ea pusa in situatia sa faca ceva si va intelege singura valoarea timpului.
    „Timpul este o repetare continua a spatiului”(Aristotel)
    Daca vrei sa citesti despre Dianetica lui Ronn Aubbard pot sa-ti dau cele zece volume ale lui.

    • Ana spune:

      sper sa am timp sa mai si citesc…. multumesc pt sfaturi si indrumari!! (momentan asteptam volumele acelea minunate cu calatorii in toata lumea, pe raftul vostru special)

  2. Ana spune:

    @ Lorena.
    ca de obicei, aceste „nelamuriri” ale ei sunt urmate de mici explicatii ale mele (noastre) despre cum este „lumea”, despre faptul ca „metaforele” lumii obisnuite sunt diferite de metaforele ei literare, despre faptul ca exista asa-numitele „vorbe” pe care oamenii le folosesc ca sa prescurteze ceva ce ar dura prea mult sa exprime complet… (chiar daca ea nu ar exprima pe scurt nimic, totusi intelege perfect aceste lucruri si le accepta) 🙂

  3. Ana spune:

    doar ca nu accepta de la sine aceste lucruri „anapoda” si neclare, ii sunt necesare intotdeauna explicatii logice (ceea ce mi se pare ok)

  4. petre spune:

    N-am stiut ca sunt asa de minunate ca nici nu le mai luam.Le aduc cu prima ocazie.Credeam ca se uita la ele ca la cartile acelea cu „enciclopedia animalelor si pasarilor”.Nu intodeauna nimeresc cadourile pe gustul potrivit progresului ei.La logica iubirii mai am si eu de invatat.Am citit recent ceva frumos despre iubire:
    „Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
    Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
    Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei,
    Chiar daca sabia ascunsa-n penajul-i v-ar putea rani,
    Iar cand va vorbeste dati-i crezare,
    Chiar daca vocea-i ar putea sa va sfarme visurile, asemenea vantului din miazanoapte care va pustieste gradinile.”(Cahlil Gibran)

  5. Ana spune:

    intr-adevar, acele dosare cu animale nu i-au atras atentia, poate si pt ca am incercat noi prea mult sa i le bagam pe gat, plus ca nu au o forma suficient de „atragatoare” pt ea, e cam haos cu foile alea prinse doar partial in dosare… (n-am avut niciodata timp sa ne ocupam de ele calumea)… Dar aceste carti cu care ai venit ultima data i-au facut click datorita „activitatii” anexe, povestea creata de tine in legatura cu ele, acele calatorii, joaca, au atras-o si i-au ramas informatiile si dorinta de a continua sa afle. A fost foarte benefica acea vizita.

  6. Ana spune:

    ai sa razi, dar alea vechi (dosarele) ii plac lui Tom… El tine la ele si mai zice uneori ca o sa le aranjeze el…

  7. Petre spune:

    Nu rad. E normal sa ne placa enciclopediile de toate felurile.Am croit deja un modul ce va face parte din raftul special pentru cartile lui Vera.Apropo de dosare vechi.Abia ieri am reusit sa-mi pun in ordine dosarele mele adunate de-a lungul timpului.Cea mai „tare”, ”enciclopedie” pentru mine mi se pare colectia tuturor agendelor de la 18 ani pana acum.Abia astept sa le recitesc bineinteles cu alta „atitudine”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s