Cei 3 oameni de zapada

Au fost odata ca niciodata trei oameni de zapada: unul mare, unul mijlociu si unul mic. Cel mare si cel mic erau fetite, doar cel mijlociu era baiat. Pe cel mare il chema Maria, pe cel mic Anastasia si pe cel mijlociu Rares. Rares se juca cu masini si cu dinozauri. Anastasia se juca cu Clubul lui Mickey si Maria facea ghicitori. Mama si tatal lor le explicau copiilor: o sa aveti un fratior sau o surioara om de zapada. Daca e fetita, s-o numim Veronica. Daca e baiat, sa-l numim Simon. Si ce sa vezi? Doctorul om de zapada a descoperit ca era fetita! Atunci au numit-o Veronica Simona. Cei patru oameni de zapada au scris adunarea 3+1=4 in zapada.

vizita lui Mos Craciun ca experienta terapeutica

Coplesita peste masura de emotii, Veronica a primit vizita inopinata (si reala) a Mosului in felul ei propriu, putin salbatica, putin nerabdatoare, cu enorma fericire ascunsa in spatele unei crispari pline de trac. Eu ma gandisem la asta inainte de a accepta acest „premiu”, luand atent in considerare inabilitatea Verei de a face fata imprevizibilului si reactia ei de blocaj in momente de schimbare brusca a peisajului. Dar am tras aer in piept si-am indraznit, gandind ca terapia ei a ajuns deja intr-un punct in care socializarea „normala” a devenit dezirabila si oarecum tangibila. Si nu a fost grav… doar ca emotia a fost mai mare decat ea si acest lucru a incremenit-o oarecum, nelasandu-i spatiul afectiv de manifestare libera si naturala.

Mos Craciun insa, coborat direct din povesti, a fost asa cum este el de fapt, bun si cald, tolerant si rabdator, frumos si darnic, jucaus si intelept. Si mai ales… foarte bine informat. A atins, desi parea ca este foarte greu sa capteze atentia Verei (care scotocea febrila prin cadouri) punctele esentiale pe care Vera trebuia sa le auda de la el. Cartile ei, proiectele ei de viitor, limba engleza, dinozaurii, peppele si dragostea pentru scoala. Desigur, raspunsuri nu prea a primit Mosul decat pe fuga si laconic, insa dragul de el cunoaste si iubeste toti copiii, intelegandu-i pe fiecare in felul lui propriu de manifestare.

Dincolo de magia momentului, vreau sa multumesc din suflet Teatrului Lupeto pentru acest cadou pe care l-au facut Veronicai, asigurandu-i ca ii vom sustine in activitatea lor cu tot ceea ce ne sta noua in putinta.

http://www.lupeto.ro/

2

(Vera rasplatindu-l pe Mos Craciun pentru daruri, oferindu-i carticica ei)

bradul VladoVera il asteapta pe Mosul…

Inca din noiembrie a inceput schimbul de podoabe intre Vera si Vlad. Au uitat pentru o vreme de proiectul lor comun (cartea despre dinozauri si Taramul DinoVladoVera) si-au plonjat in dialogul de creativitate si daruire. Fiecare primea aproape zilnic de la celalalt o serie de ornamente si brusc se simtea motivat pentru a crea la randul lui alte si alte creatii pentru pomul de iarna al celuilalt. Ce spectacol de generozitate pura si veritabila, nu-i asa? Eu si Vio am fost pentru o vreme postarite (foarte ocupate) pe cararile unor plicuri nepretuite in care copiii nostri isi trimiteau sentimente si bucati de viata.

Astazi, in ajunul Craciunului, bradul impodobit suta la suta doar cu creatiile celor doi copii, il asteapta pe Mos Craciun. Tarziu, peste ani, cand Vera si Vlad vor fi maturi si ocupati sa schimbe lumea… noi ne vom aminti despre pomul de iarna al acestui sfarsit de an si inceput de viata, de proiecte, de promisiuni, de ganduri optimiste, de bucurie si copilarie binecuvantata. Si vom zambi si vom lacrima cu blandete. Bradul VladoVera…

12

serbarea de Craciun a „supra-randului”

Pentru noi serbarile sunt un fel de borne in dezvoltarea comportamentului social al Veronicai, sunt examene in care se vede mai limpede decat in orice alta situatie unde ne aflam pe orbita dragului si ciudatului nostru sindrom. Foarte clar si constant este decalajul intre ea si ceilalti cand este vorba de sincronizarea in timpul cantecelor. Ca si cum ai privi filmul serbarii pe un computer fara codecuri si imaginea vine in urma sunetului, la fel auzi cantecul colectiv si doua secunde mai tarziu vine si imaginea cu Veronica interpretand. Ca un ecou al tuturor celorlalti copii. Daca se intoarce cineva privind-o intrigat (de regula copilul care sta langa ea si care este bruiat de incetineala ei), Vera il priveste tinta in ochi si, sustinandu-i simplu si constant privirea, continua nestingherita sa cante in ritmul ei. Tom a surprins astazi exact un asemenea moment intr-o fotografie, iata-l:

DSCN1512

Ma uimeste aceasta putere de a se duce in mijlocul celorlalti cu atata ardoare si de a-si apara felul ei propriu de a fi; curajul si lipsa ei de intimidare in public este pentru mine o mare taina si o surpriza divina. Caci a trecut pe langa acute insusiri de-ale mele pe care le-ar fi putut prelua usor… si care i-ar fi ingreunat atat de mult pasii prin lume.

Pentru serbarea de azi copiii fusesera anuntati sa-si aduca sorcove de acasa, Veronica a fost singura care si-a facut… o sorcova-art-attack, insistand sa o foloseasca pe aceea, chiar daca nimeni nu-si dadea seama ce-o fi cu roata aia de hartie colorata, de 10 ori mai mica decat sorcovele copiilor, pe care scrie 2013 si care este lipita cu scoci de un banal creion. Vera insa a sorcovit cu mare zel pe toata lumea, incantata ca sorcova ei era „inventata de ea”. Veronica este „altfel” intr-o maniera lipsita total de sfidarea celorlalti, fara pic de placere a competitiei, neavand niciodata nevoia interioara de a demonstra cuiva ca este mai buna sau mai originala. Ea este „altfel” numai cu hotararea de a fi asa cum simte ea sa fie. Cu ticurile ei, cu geniul ei, cu hiper-creativitatea, cu ideile, cu diferentele, cu acuitatea in gandire, cu lentoarea in reactii banale, altfel, pur si simplu altfel. Dar fara teama, fara a-si face probleme ca supara pe cineva sau ca altcineva s-ar putea amuza de „iesirea ei din rand”. Ea nu se supara pe nimeni, ea nu impinge, nu critica, nu jigneste, nu alunga pe nimeni, nu rade de nimeni – atunci ce sens ar avea sa se teama de eventuale reactii negative? Asadar, toata serbarea ea a stat cu mini-sorcova ei in mana (chiar daca ceilalti copii si le-au luat numai pentru momentul de final).

DSCN1497

Pentru aceasta serbare, Vera a facut un afis (desi nimeni nu-i ceruse asta, evident). De cum a ajuns in clasa, in ciuda agitatiei si a freamatului haotic de dinainte de serbare, a avut grija sa i-l duca doamnei Susana si sa-i spuna ca trebuie sa le prezinte copiilor acest anunt pe care ea il facuse special cu ocazia evenimentului de importanta capitala in viata ei.

afis pt serbare

Am observat astazi cu lacrimi in ochi faptul ca, desi transfigurata de emotiile primei serbari cu noua dansei generatie, doamna Susana a avut grija de Vera ca o closca de puiul ei. A tinut-o doar langa dansa, i-a raspuns la ureche fiecareia dintre intrebarile off-show, detensionand la timp, atenta si discreta, orice posibila alunecare stresanta in neliniste. Mana ei a stat pe Vera, cu sinceritate materna si cu interes nedisimulat. Priviti…

DSCN1509Nici nu puteam sa cerem mai mult. De aceea va mai multumim inca o data, doamna Susana, pentru relatia pe care o construiti atat de sincer cu Vera, cu noi, pentru deschiderea si devotamentul (profesional si personal) pe care il vaditi mai mult cu fiecare zi, cu fiecare experienta. Si pentru care va iubim!

DSCN1501DSCN1502

P.S. Imi pare cumva rau ca prietenii mei comeneteaza mai mult pe facebook, unde am postat link spre acest articol… Doamnei Susana i s-ar incalzi sufletul si s-ar simti mangaiata de cuvintele calde la adresa dumneaei, dupa numai o zi de la postarea acestei cronici. Sunteti apreciata, doamna noastra draga, asa cum meritati din plin.

Iarna

Iarna, iarna draga

Cu zapada ai venit

Fulgii au cazut

Si astfel neaua s-a format.

 

Iarna, iarna ai venit

Cu Craciun si cu brazi

Esti un pic cam friguroasa

Dar totusi atat de frumoasa!

 

Ne-aduci omuleti de zapada

Si plimbari cu sania

Astazi iarna vrea

Sa stea la noi mult,

Ea vrea sa stea

In decembrie, ianuarie si februarie.

 

Iarna, iarna, esti frumoasa!

 

Rain, rain, go away

Rain, rain, go away

I want to go to school

Please, please, go away!

Ok, I go away.

 

Sun, sun, stay with me

Here is my school,

Sun, sun, don’t go away,

Stay with me my dear sun,

Look, sun, here is my desk,

My teacher has came,

Good morning!

 

The rain came

And the sun went away

When it was time to go home

I’m waiting for the bus,

Rain, rain, go away!

Please, please, go away!

 

Here is my house.

Mommy, don’t let the rain come!

Rain, rain, go away,

I want to make the boy a bath.

 

Boy!

That voice is from outside the house.

Rain?

Yes, boy! I want to make you a bath!

Jump in this muddy puddle

Until you get dirty.

Now, stay in the water puddle

And I will put more water on you.

Presentation1Presentation2