2 ani de la diagnosticul care ne-a schimbat viata… in bine

Maine este 1 aprilie. Peste 12 zile se implinesc exact doi ani de la “verdict”, cand am si inceput sa scriu acest blog.

Doi ani de cand nelinistilor noastre li s-a dat un nume de la care pornind, am cercetat, am citit, am invatat, am depasit, am cladit si am realizat lucruri incredibile. Prin dorinta ei de “a face bine” si prin natura ei atat de speciala, fetita noastra draga a validat zi de zi toate eforturile si rugaciunile noastre din acest rastimp.

Toate s-au rostogolit uimitor catre legitimizarea si eficienta luptei noastre. Prieteni si terapeuti, educatori, invatatori si profesori, oameni buni si potriviti s-au adunat in jurul nostru cu maini intinse si cu devotament. Si acest proces continua. Cu fiecare zi de scoala in plus, Vera devine mai obisnuita cu lumea si toate inadvertentele firesti ale acesteia sunt gradat digerate fara grave nelinisti. Cu fiecare sedinta in plus, terapeutele noastre mai dau jos cate o caramida din zidul neputintelor care o impiedica pe Vera sa respire intre oameni. Cu fiecare zi daruita de Dumnezeu, Vera gaseste tot mai multe motive de a-si manifesta fericirea si de a se darui celor din jur, cu bunatate, curaj si lumina.

Doi ani in care am incercat din rasputeri sa-mi scot familia din conditia si impresia de victima, prin stradania de a privi optimist spre orice incercare. Dintr-o tulburare comportamentala care tine de autism si pe care cei mai multi (nestiind) o considera instinctiv o boala infricosatoare – am facut un curcubeu deasupra sufletelor noastre.

Am luat in brate acest sindrom cu dragoste, ca pe propriul meu copil. L-am integrat fiintei mele, familiei, vietii, constiintei mele. L-am inteles si i-am dat locul lui in structura complexa a existentei noastre. I-am folosit partile bune si i-am dat de lucru, permitand creativitatii Verei sa infloreasca nestigherita in poeme, desene si creatii uimitoare. Am adunat aceste minunate flori de gandire, spirit si inventivitate in cele doua carti scrise si desenate de Veronica insasi (si acest gen de proiecte nu se opreste aici). Am temperat partile rele ale sindromului prin terapie, discutii nesfarsite si constante, prin explicatii la fiecare doua secunde, prin educatie intensa, prin concentrare permanenta, prin implicarea in toate relatiile importante ale Verei (pentru a-i ajuta pe oamenii-cheie din viata ei sa o inteleaga mai bine) si prin credinta neclinitita in planul si puterea lui Dumnezeu.

N-am stat degeaba si nu ne-am plans de mila. Stiam ca asta ar fi fost un drum gresit, cu infundatura, stiam ca Dumnezeu ne-a incredintat o menire mult mai frumoasa si ca trebuie sa ne cladim aripi chiar si (sau mai ales) din lacrimile noastre. Astfel incat am ales sa ne asumam totul cu demnitate si curaj, si-am fost rasplatiti, o, atat de rasplatiti!

La ceasul acestei retrospective, pot spune cu mana pe inima ca pentru noi, “familia Iubirii” (cum ne numeste Vera), sindromul Asperger a insemnat o schimbare in bine a vietii. Ne-a fortat sa facem lucruri importante si salvatoare, sa putem ce era de neputut, sa nu mai cartim, sa nu ne mai speriem atat de mult, sa concretizam, sa observam atenti fiecare detaliu de comportament, sa intelegem nuante si subtilitati greu de inteles, sa cautam (si sa gasim) permanent solutii… in fine, sa stim cine suntem cu adevarat. Si sa ne transformam tot timpul, prin iubire absoluta si prin truda, in oameni din ce in ce mai buni…

Anunțuri

4 gânduri despre „2 ani de la diagnosticul care ne-a schimbat viata… in bine

  1. petre spune:

    Am recitit din „identitate’ si nu pot decat sa va felicit din toata inima si sa va mai dau o „diploma de parinti model”Continuati tot asa.Eu sunt alaturi de voi , multumesc lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile ce ni le-a dat si ma rog sa ne „Invate sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta!”
    (Psalmi 90:12)

  2. ancuta spune:

    Sunteti minunati si cuvintele mele sunt sarace pentru tot ce ma faceti sa simt. As dori sa va rog sa imi spuneti cum pot intra in posesia cartilor scrise de Vera. Va multumesc si ma inclin.

    • Veronica & Ana spune:

      Buna ziua, Ancuta, multumesc mult! Imi poti scrie pe privat pe facebook, pe pagina Identitate. Lasa-mi numele si adresa si iti voi trimite prin posta cartea. Din pacate pe prima, Yeleldi, nu o mai avem, s-a epuizat. Speram pana la sfarsitul anului sa mai putem tipari cateva. Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s