Șoarecele și pasărea

Odată, un mic șoarece mergea fericit
în apropierea serii.
O pasăre l-a găsit în zbor.
Pe măsură ce seara venea,
animăluțele s-au împrietenit din ce în ce mai bine.
Luna a răsărit.
Șoarecele și-a îmbrățișat pasărea.
Atunci, ei doi au devenit ceva ciudat.
Au venit doi oameni,
unuia nu-i plăceau șoarecii
și altuia nu-i plăceau păsările.
Creatura a zis ”am fost șoarece” celui fără păsări
și ”am fost pasăre” celui fără șoareci.

Anunțuri

Ț și mușcăturile

A fost odată un mic țânțar pe nume Ț. Când se juca cu prietenul lui, puricele P, o fată și un băiat au adormit pe iarbă. P nu a observat oamenii dar Ț a observat băiatul și l-a mușcat de mână. P a plecat.
– Auuu!!!! a strigat băiatul și s-a trezit.
Apoi, Ț a observat și fata și a mușcat-o de picior.
– Auuu!!!! a strigat și fata și s-a trezit și ea.
Ț i-a tot mușcat și i-a tot mușcat și i-a tot mușcat.
P, puricele prieten cu Ț, a venit din nou și s-a gândit:
– Hmm, copiii de aici sunt prea mușcați de Ț, încât eu nu mai am cum să-i mușc.
Copiii s-au tot scărpinat și acum îi doare mai rău. Apoi nu s-au mai scărpinat, au încercat la doctor dar i-a îngrijit mama lor și le-a trecut.
Au devenit fericiți și i-au omorât pe Ț și pe P într-o plasă.

Ariela Marii Negre

sirena de nisip-ariela marii negre

Asa s-a autointitulat Vera in aceasta vacanta. A fost poate cea mai intensa calatorie in propria ei magie, caci s-a suprapus peste enorma ei pasiune pentru sirene. Zi de zi, dimineata si seara, plaja si Marea Neagra au fost basmul ei personal, castelul ei, taramul ei magic. A trait cea mai mare personificare a vietii ei de pana acum, ea insasi devenind „o Ariela adevarata”, gasind in toate amanuntele banale din jur, tot atatea motive de a-si crea o existenta de poveste.

Fericirea ei este absolut indescriptibila, este ceva ce eu personal vad foarte rar la oameni. O traire fara rezerve. O plonjare cu toata fiinta in propria ei arta. Si de asemenea, un consum interior de care nu este constienta si pe care inca nu si-l gestioneaza echilibrat, cum de altfel nici nu stiu daca vreodata o va face, caci natura ei de artista musteste din toate fibrele sufletului si corpului ei.

Dupa trei astfel de zile traite la focul maxim al interioritatii ei creatoare, corpul ei a somatizat acest consum si… epuizarea si-a spus cuvantul. Asa este Veronica, nu stiu daca cineva ar putea sa o schimbe in acest sens si nici nu stiu daca ar trebui. Ea va arde din multe puncte de vedere pentru oameni, eu asa presimt, asa o vad. Am plecat de la mare cu o zi mai devreme decat ne propusesem, caci sirena noastra avea nevoie de ingrijiri si de intoarcerea la echilibru, nu de tot ci doar… pana data viitoare, la urmatoarea intalnire cu Muza.

Autoportret intitulat „Ariela Marii Negre”

ARIELA MARII NEGRE_ VERA

Peisaj din pragul Casei Pescaresti unde am fost cazati.

peisaj din pragul casei pescaresti

Luna plina oglindindu-se in apa Marii Negre (peisaj dupa o realitate traita cu extaz)

full moon by vera

Ariela Marii Negre la orizont

ariela marii negre 1

O Ariela olandeza, bineinteles cu gandul la prietenul Leo V.

ariela olandeza

Flounder & Sebastian, prietenii Arielei

flounder & sebastian

Flounder in taramul periculos al rechinilor, cu nave esuate pe fundal

Flounder in Taramul periculos al rechinilor

Ariel, art-attack din scoici colorate

shells mermaid

Peisaj marin realizat din scoici colorate

din scoici 1

Aceasta ar fi sa zicem… partea vazuta a creatiilor ei, cea mai mica parte, caci raman pe plaja de la Gura Portitei inepuizantele ei povesti, traite, compuse si rostite permanent, cu usurinta cu care oamenii normali respira.

cochilia era un melc adormit

Vera si Toa-ti erau pe plaja pentru a face o colectie de scoici. Prima scoica era o cochilie. Toa-ti s-a razgandit si a decis sa nu mai faca nicio colectie ci sa pastreze doar cochilia. Ei au dus cochilia in camera de la Gura-Portitei. A aparut un melc din cochilie. A venit Moa-mi. Cand au plecat din Gura-Portitei ei au luat melcul cu ei. El este un fel de „animal de companie” pentru Vera. Cand Vera doarme, ea nu mai pune Ariela de plus in raft, ci acolo adoarme melcul.

Doamna Comunicare

Doamna Comunicare este ca un cerc roz, cu ochi, gură, mâini și picioare, căreia-i place foarte mult să comunice. Ea are un stil de înot anume: ia un obiect de înot de culoare roz cum ar fi colac, aripioare de mâini, placă, lucruri de genul ăsta. Apoi își mișcă obiectul roz de înot în timp ce înoată și spune: ”Roz, roz, roz, roz, roz….” și tot așa. Doamna Comunicare știe foarte bine să comunice și ea le dă oamenilor rozul, care este culoarea comunicării.
dna comunicare

Ingerul „tataia Petrica” si sirena Vera (pt 23 August)

Dragul nostru tataia Petrica,
Vera m-a rugat sa-ti spun ca acest desen nu este colorat deoarece a fost facut in timpul unei toxinfectii alimentare. Durerea, febra si alte simptome neplacute au intrerupt din pacate actul artistic, dar am decis impreuna sa-l postam asa cum este, caci ideea lui este una deosebita. Astfel incat primeste capodopera in stadiul ei intermediar si odata cu ea, inca o data urarile noastre de multi-multi ani, facute din suflete de sirene pline de dragoste adanca, precum apa marii!
(P.S. postam azi, pentru ca ieri inca mai eram intr-un loc fara semnal, dar astea deja sunt amanunte…)
ingerul tataia petrik si sirena vera