colectia de recunoscatoare (4)

Sunt recunoscatoare:

14 Oct. Copiilor Bianca si Mario pentru prietenia lor.

15. Oct. Lui Dumnezeu si voua pentru petrecerile cu Bianca si mai ales pentru cea subacvatica, pentru ca ea urmeaza. Si lui mami pentru cum mi-a facut bretonul drept, veronichez.

16 Oct. Lui Dumnezeu pentru familia mea, sindromul meu si pentru iubirile noastre intre noi insine.

19 Oct. Lui tati c-a luat suc si prajituri cu ciocolata si frisca multa.

20 Oct (ziua cu mare „neliniste de sindrom”) Nu stiu cui sunt recunoscatoare, dar ma gandesc… Cred ca lui Dumnezeu pentru parintii mei buni care stau cu mine. Si-n rest nu stiu.

22 Oct. Doamnei dentiste-mermaid pentru ca nu a folosit acele instrumente gen bondarel, albinuta etc, care fac zgomote infinit de mari. Eu ii zic „mermaid” pentru ca are in cabinetul ei multe lucruri albastre, picaturi de ploaie si bule de apa pe geamurile de usi, o veioza in forma de peste, un tablou cu o barca pe mare langa soare si o gresie cu nuante de albastru (ca o apa de mare fara valuri).

Anunțuri

2 gânduri despre „colectia de recunoscatoare (4)

  1. petre spune:

    Recunoscător? Da, dar cui? Probabil că nu există un asemenea lucru ca o inimă în totalitate nerecunoscătoare. Oricine simte la un moment dat un sentiment de recunoştinţă pentru beneficiile primite. Acesta pare să fie instinctiv sau, dacă nu este instinctiv, atunci este cu siguranţă dobândit la o vârstă foarte timpurie.

    Faptul că multe persoane dau greş în ce priveşte măsura de recunoştinţă pe care ar trebui să o aibă, ştim cu toţii prea bine. Probabil că toţi am cunoscut remuşcarea pentru faptul că nu ne-am exprimat recunoştinţa faţă de tată sau de mamă sau de un prieten decât atunci când a fost prea târziu. Şi majoritatea am simţit răceala care vine peste cei care fac fapte de bunătate pentru oameni care le primesc ca pe ceva de la sine înţeles, fără niciun cuvânt de mulţumire. Se pare că până şi Hristos a suferit de pe urma unui asemenea comportament, căci după ce a vindecat zece leproşi şi numai unul s-a întors ca să-I mulţumească, El i-a întrebat oarecum întristat: „Ceilalţi nouă unde sunt?” (Luca 17:17).

    Este mult mai uşor să spui „Sunt mulţumitor” decât să spui aşa cum a spus Pavel: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 7:25). Prima expresie nu obligă omul la nimic. Este suficient de largă ca să-i ofere spaţiu să se retragă în caz că îl provoacă cineva. Cea de-a doua arde podurile şi îşi ia crucea.

    În aceste ultime zile însorite de toamnă ruginie, ni se va aminti de o sută de ori că avem o grămadă de binecuvântări pentru care să aducem mulţumiri. Haideţi să nu ne reţinem recunoştinţa! Mulţumirea exprimată în cuvinte are un efect vindecător asupra sufletului şi o influenţă bună asupra celor care o aud. Totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi” (1 Corinteni 8:6).

  2. Ana Titoiu Tomescu spune:

    arde podurile si isi ia crucea… superb! o lectura plina de emotie si adevar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s