este imposibil sa nu!

Aseara Vera si Tom jucau carti. La un moment dat, Tom si-a dat seama ca sortii erau ai lui si-a spus „este imposibil sa nu castig eu de data asta”. Veronicai i s-a parut prea incurcata aceasta exprimare, doua negatii intr-o singura propozitie, ceva parca suna anacronic, ceva ii semnala o greseala si acest lucru (evident) a tulburat-o si-a inceput discutia. O discutie intensa pentru ea, plina de emotia aceea prea-binecunoscuta, cand necesitatea de limpezire devine mai mare ca ea insasi, imperioasa si revolutionara. Au inceput explicatiile. Se lupta sa priceapa de ce n-a spus „este posibil sa castig eu de data asta”, era mai simplu, mai corect, mai direct. Daca a zis „sa nu castig eu”, atunci ar fi trebuit sa insemne ca ea era cea care urma sa castige de fapt, nu? Dezbateri pline de patos care s-au lasat cu desene si scheme lamuritoare, cu exemple din matematica, unde minus cu minus da plus, s-a ajuns departe in abstractul problemei, unde de fapt ea se simte cel mai bine si unde, odata ajunsa, lacrimile se usuca si zambetul intelegerii profunde apare si rezolva plenar situatia.

Seara, desi toata problema era rezolvata, si-a amintit din nou de ea si a zis: mami, te rog pot sa-ti dau niste exemple ca sa-ti arat ca am inteles exprimarea aceea a lui Toa-ti?

Zic da (desi era miezul noptii) dar cu conditia sa ma lasi sa scriu exemplele tale. A fost de acord si m-am felicitat pentru ideea mea, caci a urmat o enumerare impresionanta de lucruri care atesta nu doar intelegerea unei conjuncturi gramaticale ci si felul ei de a fi, mintea ei geniala, caracterul si personalitatea ei ingereasca.

Este imposibil sa nu va delectati cu lista care urmeaza!

– este imposibil ca numerele ceasului sa nu fie doar pana la 12
– este imposibil ca Mickey sa nu aiba urcechile rotunde
– este imposibil ca rochita mea de Rapunzel sa nu aiba un Pascal pe umar
– este imposibil ca Rapunzel sa nu fie prizoniera intr-un turn
– este imposibil ca Ariel sa nu cante frumos
– este imposibil ca sirenele sa nu aiba coada de peste
– este imposibil ca in oglinda sa nu te vezi cand te uiti
– este imposibil ca Ariel sa nu fie roscata si Rapunzel sa nu fie blonda
– este imposibil ca Shaun sa nu aiba blana pe cap
– este imposibil ca icoanele sa nu aiba in ele sfinti
– este imposibil ca Dumnezeu sa nu existe
– este imposibil ca Duck TV sa nu fie o rata
– este imposibil ca mie sa nu imi placa cifra 8
– este imposibil ca o casa sa nu aiba a coperis
– este imposibil ca eu sa nu fiu talentata la desen
– este imposibil ca Minnie si Daisy sa nu aiba fundite pe cap
– este imposibil ca zanele sa nu aiba aripi
– este imposibil ca Peppa sa aiba opt Mommy Pig
– este imposibil ca un copil sa aiba mai multe mame
– este imposibil ca ratele sa nu faca mac-mac
– este imposibil ca o blana de oita sa nu fie moale
– este imposibil ca mamaia sa nu fie ingerasa.

Anunțuri

Zborul ingerasei Lucica

Eu sunt sufletul ingerasei Lucica
si simt lumina lumanarii
Acum ma duc inspre Rai
si stau asa 40 de zile.

Vera, Ana si Gigi
ii simt de pe pamant
Si ma duc sa-mi vad mama
Spuneti-mi „Lucica”!

Lumina lumanarilor
de la candele
Arde in tot zborul meu
Sigur nu ma duc in iad!

Rugaciune pentru Raiul lui mamaia

Doamne, Doamne Dumnezeule,
Si Maica Domnului
Si Iisus
Dati-i lui mamaia
O „scara” inspre Rai!

Sper ca nu o duceti in iad,
pentru ca n-a fost rea
ca Ursula – vrajitoarea caracatita
a marii.
Sper c-a fost ca Tine, Doamne
si ca Mos Craciun.

Deci in Rai voi sa o duceti
Sa isi vada mama!

Amin.

Raiul lui mamaia

Poezie cu 8 la petrecerea de Craciun

Serbarea de Craciun a Verei. Constat o rezistenta relativ mai mare decat anul trecut la haosul grupului vesel, totusi nu se lasa in voia libertatii (nici interioare nici exterioare), ci incearca tot timpul sa creeze reguli pentru a ordona. E stresata ca nu a fost pus afisul cu actiunea cea mai importanta a zilei (respectiv serbarea de Craciun). Plange daca Bianca spune ca sta pe un scaun si apoi pleaca brusc. Dar vino sa stai pe scaun, ca asa ai zis! Incearca sa pastreze realitatea macar intr-un ritm mai lent de functionare daca nu intr-o incremenire ideala, aranjata de ea insasi. Dar copiii o plac, o ajuta, ii explica, o admira. Emotionant.

Jocul “pasarica muta-ti cuibul” este asa: copiii se grupeaza doi cate doi si isi tin mainile unite, astfel incat sa formeze un “cuib” pentru un al treilea copil, care este pasarea. Cand doamna zice “pasarica, muta-ti cuibul!” mainile copiilor se desfac brusc si toate pasarile ies deodata din cuiburile lor si isi cauta rapid alt grup de doi copii unde sa se adaposteasca. Cel care ramane ultimul fara cuib de 3 ori la rand, pierde jocul si primeste o pedeapsa. Un joc de rapiditate a orientarii, pff!

Cat timp a fost membru in echipa unui cuib, nicio problema. Cand i-a venit insa randul sa fie pasare, evident ca a fost prima care a pierdut jocul, necesar fiind sa-ti acordezi atentia la miscarile tuturor, sa te orientezi in spatiu, sa iei decizia fulgeratoare si sa te misti mai rapid decat “normalul” – deci SF pentru ea. Nu e nicio suparare, a pierde un joc sau orice altceva, pentru Vera nu este niciodata o drama, atata timp cat exista o explicatie, fie ea si cea mai banala de genul: nu-i nimic – asa se intampla, asa e regula jocului, asa e in viata, asa au decis altii, asa s-a gandit ori s-au razgandit cutare, etc. Totul este sa nu ignori nevoia ei de a sti de ce. Sa nu taci cand ea intreaba, sa nu-i intorci spatele. Altfel, orice raspuns este bine primit, chiar daca nu este de acord cu el.

La momentul acordarii pedepsei, i-am sugerat discret Biancai sa-i dea ceva in legatura cu cifra 8, ca sa-i faca placere si sa perceapa pierderea jocului cu si mai multa veselie, ca fiind o “haioasa” consecinta a unui context de imprejurari. Incantata Bianca a zis: sa faca o poezie cu cifra 8!! (celelate pasari „lenese” avusesera parte de pedepse de genul: sa latre de 10 ori, sa miaune de 7 ori, sa sara intr-un picior de 5 ori, etc).

Doamna Susana a repetat tare, sa auda toata lumea: atentie! Vera trebuie sa faca o poezie cu cifra 8! In acel moment, toti copiii s-au asezat pe scaune si-au tintit privirile pe Vera, curiosi. Motivata de posibilitatea de a face ceva original (“in stilul ei”), Vera s-a dus in fata clasei, s-a gandit o clipa, chipul tot i-a inforit intr-un zambet de satisfactie, apoi a inceput sa inventeze si sa recite cu gesturi leganate aceasta mica poezioara:

Poezie cu 8

Intra cineva in casa
Oare cine-o fi?!
Este domnul Infinit –
Optul rasturnat.

Eu il ridic in picioare
El devine 8
Si eu implinesc 8 ani
Chiar acum!

Pe toata perioada executarii pedepsei, in clasa s-a lasat o liniste totala, ca intr-o sala de spectacol. Asta era: clipa ei, abilitatea de a crea pe loc ceva magic dintr-o realitate banala (pentru unii chiar suparatoare, cine se bucura de pedeapsa?). Absolut toti copii au fost interesati cu bucurie si sinceritate de momentul neprevazut si-au aplaudat la final, unanim si inflacarat.

Pe urma, toate au intrat in normal, muzica a inceput sa cante, galagia a inceput sa umple sala de clasa, incet-incet Vera a obosit si mi-a spus ca poate ar fi timpul sa mergem acasa…

Iata cateva imagini cu Veronica indeplinidu-si „pedeapsa” 🙂

poezie cu 81 2 3

Shirley-eugenia mai mica

Shirley-eugeniile sunt niste pachete cu cate 4 biscuiti rotunzi fiecare. Zilnic, Vera isi ia in ghiozdan cate doua astfel de pachete, unul pentru ea si unul pentru Bianca, prietena si colega ei de banca. E o „chestie haioasa” si prin aceea ca in total sunt 8 biscuiti, un numar foarte distractiv si motivant al perioadei.

Azi, unul dintre pachete era desfacut si avea in el doar 3 biscuiti. Cand a facut (instinctiv!) imparteala pachetelor, Vera i l-a intins Biancai pe cel neinceput, cel cu mai multi biscuiti.

Pe drum catre casa, am intrebat-o (curioasa) daca a avut vreun motiv cand a decis aceasta impartire si mi-a raspuns „nu am avut un motiv anume, asa am vrut eu!”.

Zic: Bravo, Vera, chiar asa este bine, sunt mandra de tine. Cu cat ne gandim mai mult la ceilalti, cu atat mai mult Doamne-Doamne se gandeste la noi si ne ajuta cand avem nevoie.

Maamaaa, a raspuns ea, deci chiar ca fara sa-mi dau seama, am luat decizia cea buna! Si-a ras cu deplina seninatate, din toata inima ei.