Poezie cu 8 la petrecerea de Craciun

Serbarea de Craciun a Verei. Constat o rezistenta relativ mai mare decat anul trecut la haosul grupului vesel, totusi nu se lasa in voia libertatii (nici interioare nici exterioare), ci incearca tot timpul sa creeze reguli pentru a ordona. E stresata ca nu a fost pus afisul cu actiunea cea mai importanta a zilei (respectiv serbarea de Craciun). Plange daca Bianca spune ca sta pe un scaun si apoi pleaca brusc. Dar vino sa stai pe scaun, ca asa ai zis! Incearca sa pastreze realitatea macar intr-un ritm mai lent de functionare daca nu intr-o incremenire ideala, aranjata de ea insasi. Dar copiii o plac, o ajuta, ii explica, o admira. Emotionant.

Jocul “pasarica muta-ti cuibul” este asa: copiii se grupeaza doi cate doi si isi tin mainile unite, astfel incat sa formeze un “cuib” pentru un al treilea copil, care este pasarea. Cand doamna zice “pasarica, muta-ti cuibul!” mainile copiilor se desfac brusc si toate pasarile ies deodata din cuiburile lor si isi cauta rapid alt grup de doi copii unde sa se adaposteasca. Cel care ramane ultimul fara cuib de 3 ori la rand, pierde jocul si primeste o pedeapsa. Un joc de rapiditate a orientarii, pff!

Cat timp a fost membru in echipa unui cuib, nicio problema. Cand i-a venit insa randul sa fie pasare, evident ca a fost prima care a pierdut jocul, necesar fiind sa-ti acordezi atentia la miscarile tuturor, sa te orientezi in spatiu, sa iei decizia fulgeratoare si sa te misti mai rapid decat “normalul” – deci SF pentru ea. Nu e nicio suparare, a pierde un joc sau orice altceva, pentru Vera nu este niciodata o drama, atata timp cat exista o explicatie, fie ea si cea mai banala de genul: nu-i nimic – asa se intampla, asa e regula jocului, asa e in viata, asa au decis altii, asa s-a gandit ori s-au razgandit cutare, etc. Totul este sa nu ignori nevoia ei de a sti de ce. Sa nu taci cand ea intreaba, sa nu-i intorci spatele. Altfel, orice raspuns este bine primit, chiar daca nu este de acord cu el.

La momentul acordarii pedepsei, i-am sugerat discret Biancai sa-i dea ceva in legatura cu cifra 8, ca sa-i faca placere si sa perceapa pierderea jocului cu si mai multa veselie, ca fiind o “haioasa” consecinta a unui context de imprejurari. Incantata Bianca a zis: sa faca o poezie cu cifra 8!! (celelate pasari „lenese” avusesera parte de pedepse de genul: sa latre de 10 ori, sa miaune de 7 ori, sa sara intr-un picior de 5 ori, etc).

Doamna Susana a repetat tare, sa auda toata lumea: atentie! Vera trebuie sa faca o poezie cu cifra 8! In acel moment, toti copiii s-au asezat pe scaune si-au tintit privirile pe Vera, curiosi. Motivata de posibilitatea de a face ceva original (“in stilul ei”), Vera s-a dus in fata clasei, s-a gandit o clipa, chipul tot i-a inforit intr-un zambet de satisfactie, apoi a inceput sa inventeze si sa recite cu gesturi leganate aceasta mica poezioara:

Poezie cu 8

Intra cineva in casa
Oare cine-o fi?!
Este domnul Infinit –
Optul rasturnat.

Eu il ridic in picioare
El devine 8
Si eu implinesc 8 ani
Chiar acum!

Pe toata perioada executarii pedepsei, in clasa s-a lasat o liniste totala, ca intr-o sala de spectacol. Asta era: clipa ei, abilitatea de a crea pe loc ceva magic dintr-o realitate banala (pentru unii chiar suparatoare, cine se bucura de pedeapsa?). Absolut toti copii au fost interesati cu bucurie si sinceritate de momentul neprevazut si-au aplaudat la final, unanim si inflacarat.

Pe urma, toate au intrat in normal, muzica a inceput sa cante, galagia a inceput sa umple sala de clasa, incet-incet Vera a obosit si mi-a spus ca poate ar fi timpul sa mergem acasa…

Iata cateva imagini cu Veronica indeplinidu-si „pedeapsa” 🙂

poezie cu 81 2 3

Anunțuri

Un gând despre „Poezie cu 8 la petrecerea de Craciun

  1. petre spune:

    Se spune ca pedeapsa este un rau necesar.Eu cred ca este o metoda de educatie Merita feicitari doamna Suzana
    Pedeapsa se poate asemăna unui bisturiu: dacă este folosită cu precauţie şi cumpătare devine un instrument valoros, iar dacă este folosită iresponsabil, se transformă într-un instrument de tortură
    Raţiunea de a fi a pedepsei este corectarea sau repararea unei greşeli. Pedeapsa nu este o învinovăţire, nu este o umilire, ci vine să restabilească un echilibru disturbat. Pedeapsa trebuie să fie o ocazie de a învăţa o lecţie.Veronica a pedepsit prezentul cu greseala infinitului de a repeata vaoarea in orice situatie.Si cand te gandesti ca abia a inceput sa rastoarne infinitul Trebuie sa fii psiholog sa intrevezi transformarea pedepsei in avantaje. Toti au fost minunati

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s