adevarul sta dincolo de aparente

Doamna invatatoare i-a anuntat pe copii ca dupa Pasti va face unele schimbari, urmand ca unii dintre ei (printre care si Vera) sa aiba alti colegi de banca. Anul trecut, acest lucru m-ar fi speriat de moarte, la gandul ca Vera ar trebui sa-si modifice algoritmii ei rigizi de functionare sociala ceea ce ar fi adus, fara indoiala, neliniste si chiar revolutie interioara, eforturi mari de readaptare, intrebari, raspunsuri, desene, sedinte lungi de terapie si explicatii mult, mult peste medie. Anul acesta, schimbarea imi apare ca fireasca si necesara, ca expresie a unei evolutii incontestabile.

Dar nu asta vroiam sa povestesc de fapt. Pe fondul primirii acestei informatii, ceva m-a surprins la Vera si am plecat de la scoala plutind pe aripi de lumina. Extrema ei putere de a intelege, intelepciunea ei mereu uimitoare.

Am gasit-o intr-o stare de buna dispozitie si calm, colorandu-si tacticoasa niste planse, pentru ca… ramasese in urma (ca de obicei). Nu parea deloc deranjata nici macar de insistentele colegei care ii tot repeta cumva nemultumita si autoritara (cum fac copiii uneori intre ei) “Vera, strange astea de pe banca acum! S-a terminat ora de arta de mult! Ia uite, nu mai e  loc pe banca de ele…”.

Vera a continuat fara resentiment si fara incrancenare. “Vreau sa termin ce am inceput” a zis. Apoi a ridicat privirea si cand m-a vazut, a inceput sa-mi povesteasca noutatea.
– Mami, sa vezi. Doamna a zis ca dupa Pasti o sa faca niste modificari in banci si eu n-o sa mai fiu colega cu Bianca. Ma muta si pe mine.
– Serios? Ma gandeam ca urmeaza o drama, macar una mica. Dar Vera a continuat fara urma de crispare:
– Da. Si cand a auzit, Bianca a zis: “Abia astept sa ma mut din banca de langa tine, ca tu niciodata nu faci ce spun eu”.
– Asa a zis?! m-am mirat eu. Precis a fost o reactie mai impulsiva, ca ea tine la tine foarte mult, sunt convinsa de asta – m-am pregatit eu sa detensionez o criza de plans. Vera insa m-a luat de gat si mi-a zis la ureche, cu un aer conspirativ si intelegator:

– Mami, sa-ti spun ceva. Eu cred ca pentru Bianca felul meu de-a fi este cam greu de suportat si ea nu vrea sa-mi spuna asta ca sa nu ma jigneasca si sa nu-mi raneasca sufletul. 

Si-atat. Apoi am plecat amandoua, zambind impacate cu schimbarile, cu evenimentele, cu oamenii, cu viata, cu tot.
Cati dintre noi putem vedea binele acolo unde el nu este deloc evident? Acolo unde el se ascunde in spatele reactiilor impulsive si omenesti, de moment?

Eu insami as fi avut tendinta de a gandi “bine atunci, daca nu-ti face placere sa stai cu mine, pa!” dar Vera imi arata ca nu aparentele sunt cele care vorbesc despre inima omului. Ea merge dincolo de vorbe, la esenta. Ea intelege si iarta. Ea stie sa iubeasca oamenii chiar si cand acestia n-o inteleg sau o resping. Ea vede oamenii mai buni decat sunt si prin aceasta, prin credinta imaculata a Verei, ei insisi se ridica spre bunatate, poate chiar fara sa-si dea seama.

Anunțuri

Un gând despre „adevarul sta dincolo de aparente

  1. petre spune:

    Adevarul este inceputul marii virtuti (Plutarh)
    Aparenta este o perdea dupa care poti face tot ce vrei dar este esential sa o tragi cu grija (Jeune Hermite)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s