nu exista autism

Se spune ca unii copii sunt “autisti” dar nu-i adevarat. Sufletul lor e bun. Ei sunt doar speciali si putin ciudatei. Un exemplu bun este Ana, prietena mea. Trebuie sa o ajutam pe Ana sa i se vada bunatatea din sufletul ei care este considerat autist, dar e incorect. Nu exista suflete autiste.

fluturi

Anunțuri

ce haios!

– Mami, sa stii ca eu, in felul meu de-a fi, pot sa gasesc ceva haios in tot ce traiesc.
– Super. Asta seamana cu terapia prin ras, sa-i zicem „terapia prin gasirea haiosului in tot”.
– Hahaha, m-ai facut sa rad si sa gasesc haiosul in vorba ta!

ramas bun terapie, bun venit prietenie

Am ajuns la un punct in necontenita noastra dezvoltare personala (a mea si-a Verei) in care am simtit ca este nevoie sa oprim terapia. Sau sa-i dam un alt inteles. Sa cautam oameni-prieteni care sa o invete pe Vera lucrurile, aducand insa acest “plus” atat de necesar, libertatea inimii, etica iubirii fara lacate. Dupa aproape 4 ani de terapie ca la carte, avem nevoie sa iesim din eticheta unei meserii la care ne raportam si sa plonjam in oceanul sentimentelor cu cine se simte pregatit sa vina alaturi de noi.

S-a lucrat asiduu la imblanzirea sindromului, ani de zile. Marturisesc fara falsa modestie ca adevarata lupta am dat-o noi acasa, acolo unde terapia s-a facut prin dragoste, durere si efort, clipa de clipa, insa nu am sa neg niciodata ajutorul primit dinafara. Am parcurs un drum sinuos si ne-au tinut de mana oameni extraordinari, trimisi de Dumnezeu sa ne uimeasca cu rezultatele muncii lor. Am sa raman vesnic recunoscatoare acestor oameni.

Azi, pot spune cu mana pe inima ca Vera s-a conturat si ca are cateva trasaturi definitorii de personalitate pe care simt profund nevoia sa le ajut sa creasca prin apropierea persoanelor dispuse sa accepte si transcenderea statutului de terapeut. Simt cu desavarsita limpezime ca de aici inainte putem lucra cu Veronica in feluri noi, descatusate de ce este tehnic si mecanic in relatiile umane, adica ne putem axa pe terapia iubirii. Daca nu exista in carti, o inventam noi, nu-i problema.

Este vorba de caracteristicile personale ale Verei, felul incredibil in care a evoluat cand a fost tratata cu prietenie si modul trist in care a involuat ori de cate ori cineva profesionist (si atat) a fost rece si intransigent in aplicarea masurilor prevazute de coduri profesionale (cum ni s-a intamplat in trecut, la unele gradinite si la una dintre scoli – fortandu-ne sa schimbam institutiile pana cand am gasit oamenii potriviti, calzi si iubitori). Adevarul este ca Vera a raspuns mereu DOAR iubirii, aducand cu ea adevarate lectii de viata pentru noi cei din jurul ei, oamenii mari dar uneori atat de mici pe langa ea.

Nimic nu sta pe loc, nimic nu se opreste din fuga nebuna catre neant a acestei vieti, totusi ceva ramane ca un nucleu in noi insine (si mult dupa ce noi nu vom mai fi) – iar acest ceva este fara indoiala, Iubirea.

De aici inainte, doar Ea ne va fi terapie.