ramas bun terapie, bun venit prietenie

Am ajuns la un punct in necontenita noastra dezvoltare personala (a mea si-a Verei) in care am simtit ca este nevoie sa oprim terapia. Sau sa-i dam un alt inteles. Sa cautam oameni-prieteni care sa o invete pe Vera lucrurile, aducand insa acest “plus” atat de necesar, libertatea inimii, etica iubirii fara lacate. Dupa aproape 4 ani de terapie ca la carte, avem nevoie sa iesim din eticheta unei meserii la care ne raportam si sa plonjam in oceanul sentimentelor cu cine se simte pregatit sa vina alaturi de noi.

S-a lucrat asiduu la imblanzirea sindromului, ani de zile. Marturisesc fara falsa modestie ca adevarata lupta am dat-o noi acasa, acolo unde terapia s-a facut prin dragoste, durere si efort, clipa de clipa, insa nu am sa neg niciodata ajutorul primit dinafara. Am parcurs un drum sinuos si ne-au tinut de mana oameni extraordinari, trimisi de Dumnezeu sa ne uimeasca cu rezultatele muncii lor. Am sa raman vesnic recunoscatoare acestor oameni.

Azi, pot spune cu mana pe inima ca Vera s-a conturat si ca are cateva trasaturi definitorii de personalitate pe care simt profund nevoia sa le ajut sa creasca prin apropierea persoanelor dispuse sa accepte si transcenderea statutului de terapeut. Simt cu desavarsita limpezime ca de aici inainte putem lucra cu Veronica in feluri noi, descatusate de ce este tehnic si mecanic in relatiile umane, adica ne putem axa pe terapia iubirii. Daca nu exista in carti, o inventam noi, nu-i problema.

Este vorba de caracteristicile personale ale Verei, felul incredibil in care a evoluat cand a fost tratata cu prietenie si modul trist in care a involuat ori de cate ori cineva profesionist (si atat) a fost rece si intransigent in aplicarea masurilor prevazute de coduri profesionale (cum ni s-a intamplat in trecut, la unele gradinite si la una dintre scoli – fortandu-ne sa schimbam institutiile pana cand am gasit oamenii potriviti, calzi si iubitori). Adevarul este ca Vera a raspuns mereu DOAR iubirii, aducand cu ea adevarate lectii de viata pentru noi cei din jurul ei, oamenii mari dar uneori atat de mici pe langa ea.

Nimic nu sta pe loc, nimic nu se opreste din fuga nebuna catre neant a acestei vieti, totusi ceva ramane ca un nucleu in noi insine (si mult dupa ce noi nu vom mai fi) – iar acest ceva este fara indoiala, Iubirea.

De aici inainte, doar Ea ne va fi terapie.

Anunțuri

Un gând despre „ramas bun terapie, bun venit prietenie

  1. Petre spune:

    Bravo,sufletul omului se hraneste cu iubire
    Idei si sentimente trimise in subconstient
    Prin credinta si actiunile muncii creatoare
    Personalitatea Verei evolueaza permanent

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s