un nou jurnal de identitate

Se apropie o noua varsta, punctata bineinteles de inca o carte colorata a amintirilor vii, a jocurilor si desenelor, a ideilor si „spunerilor” originale, a poemelor si povestilor veronicheze. Acest lucru nu mai este demult ceva „spectaculos”, deoarece – atunci cand felul de a fi este sinonim cu arta de a ramane fidel propriului sine – lucrurile intra intr-un fagas al miracolelor si creativitatea devine un fel de respiratie fireasca. Fara de care… nu se mai poate trai.

In cateva saptamani ne vom putea bucura impreuna cu prietenii nostri de inca o marturie a felului in care copilaria isi intinde necontenit aripile in cosmosul posibil al existentei omenesti.

Temlate_A5_Softcover_21-09-2015

Anunțuri

Scrisoare către Clasa-a-Patra

Dragă Clasă-a-Patra,

Vreau să îţi spun că alături de fosta mea prietenă, Clasa-a-Treia, acum câteva luni, am învăţat multe lucruri frumoase despre: scris compuneri corect, înmulţiri şi împărţiri, forme geometrice, etc.
Am auzit că tu mă vei învăţa şi mai multe lucruri frumoase, dar pentru copii mai mari.
O să mă întâlnesc cu prietenele mele, Bibi şi Susana, o să primesc cărţi noi, un orar plin de materii, etc. Sunt tare curioasă ce o să învăţ şi dacă o să am vreun coleg nou!

Cu drag,
Vera Simona Tomescu

DSCN4883DSCN4885

Dumnezeu nu are ISBN

După ce Vera a înţeles (din punct de vedere logic) ce înseamnă acel număr de înregistrare de pe cărţile ei, a rămas totuşi un timp pe gânduri, cu un fel de nedumerire. Pentru că noi am dăruit ani de zile cărţile, vânzarea nu prea stătea în picioare ca argument. Poate doar faptul că rămân ca „mărturie” în câteva biblioteci… am căutat eu o oarecare justificare, însă Vera, neconvinsă, a mai rămas o vreme cu ochii în gol şi apoi a concluzionat:

Părerea mea este că nu e nevoie să aibă cărţile ISBN, pentru că Dumnezeu este mai important decât o carte şi El nu are ISBN. Oamenii Îl simt oriunde ar fi şi El nu trebuie să apară neapărat în biblioteci. Mami, eu n-aş mai vrea ISBN pe cărţile mele…

9 întrebări de la Verticalul cel Tataiapetrichez şi Tomitan (şi răspunsurile mele)

TRECUT:

1. Pentru ce eşti recunoscătoare părinţilor?
Pentru că mă iubesc şi stau cu mine mult.

2. Ce momente de răscruce ai avut şi cât de des te gândeşti la ele?
Am avut neliniştile de sindrom. De multe ori am senzaţia că nici nu le-am avut.

3. Iubeşti necondiţionat?
Daaa, „inclusiv” că daa! („inclusiv” înseamnă „bineînţeles”).

PREZENT:

4. Eşti mulţumită şi fericită de (cu) cei lângă care esti?
Da. (Mă refer la familie dar şi la prieteni).

5. Ce dă sens vieţii tale?
Arta, iubirea, joaca, imaginaţia.

6. Ce te-ar face fericită în viaţă dar îţi lipseşte?
Ca păpuşa Elsa să aiba suflet sau ca eu să am puteri magice.

VIITOR:

7. Ce înseamnă pentru tine înţelepciunea? Ai fost înţeleaptă?
Să dai lecţii de viaţă ca să-i faci pe oameni mai „căni-cu-ness” (mai buni). Eu am făcut asta.

8. Ce vrei să se spună despre tine când vei fi „îngeraşă” (când vei muri)?
„Mi-e dor de ea” sau „Sigur nu e în iad”.

9. Ce ai schimba la tine dacă ai mai trăi o dată?
I-aş asculta mai mult pe părinţi.

(răspunsuri veronicheze, puse la 9 ani).

ver 046